Cu trei luni înainte de nuntă, mama m-a obligat să trec apartamentul meu de 5 milioane de euro pe numele ei.

Creator Dan

Întrebarea lui Andrei a rămas suspendată în mijlocul sălii.

Două sute de oameni se uitau la noi. Muzica se oprise, chelnerii rămăseseră nemișcați, iar Diana încă ținea paharul ridicat.

Eu mă uitam doar la soțul meu.

— Ce aveați de gând să faceți, Andrei?

El și-a dat seama imediat ce spusese.

— Nimic, Sofia. M-am exprimat greșit.

Mama a rămas lângă mine, cu microfonul în mână.

— Nu te-ai exprimat greșit. Ai spus exact ce trebuia să audă fiica mea.

Diana a făcut un pas înainte.

— Doamnă, cred că este o neînțelegere. Eu doar am făcut o glumă!

Mama s-a întors spre ea.

— Atunci de ce fiul dumneavoastră știa despre această glumă, iar Sofia nu?

Nimeni nu a răspuns.

Ce aflase mama înainte de nuntă

Mama mi-a luat mâna și m-a condus spre o încăpere mai retrasă. Tata ne-a urmat, iar Andrei a venit imediat după noi.

— Sofia, trebuie să-ți explic ceva, mi-a spus mama.

M-am așezat pe un scaun, încă ținând în mână buchetul de mireasă.

— Cu trei luni în urmă, Diana m-a sunat să discutăm despre locuința voastră după căsătorie.

Am ridicat privirea.

— Și?

— Mi-a spus că apartamentul tău este prea mare pentru doi tineri și că ar fi mai potrivit pentru ea. Apoi m-a întrebat dacă nu ar fi bine să-l treci pe numele lui Andrei, ca să demonstrați că aveți încredere unul în celălalt.

Am simțit un nod în gât.

— De ce nu mi-ai spus?

— Pentru că am vrut să văd dacă Andrei îți va vorbi singur despre asta.

Mama a continuat să-mi povestească.

După acea conversație, Diana începuse să aducă tot mai des vorba despre apartament. Întrebase dacă era cumpărat înainte de căsătorie, cine figura în acte și dacă eu aveam de gând să-l trec pe numele amândurora.

La început, mama crezuse că era doar o curiozitate nepotrivită.

Dar apoi Andrei îl întrebase pe tata dacă apartamentul ar putea fi folosit drept garanție pentru un împrumut destinat unei viitoare afaceri.

Eu nu auzisem niciodată despre acel împrumut.

— Andrei, este adevărat? l-am întrebat.

El a început să se plimbe prin cameră.

— Sofia, era doar o idee. Voiam să discutăm după nuntă.

— Să discutăm ce? Cum să folosești apartamentul meu pentru un credit?

— Pentru viitorul nostru!

Mama l-a întrerupt.

— Atunci de ce nu i-ai spus nimic Sofiei înainte să discuți cu tatăl ei?

Andrei nu a mai avut răspuns.

Planul din spatele discursului

În cele din urmă, Andrei a recunoscut că mama lui își dorea să se mute în apartamentul meu.

Spunea că locuința ei devenise prea greu de întreținut și că ar fi fost mai simplu să stea într-un apartament modern, cu lift și pază.

— Și noi unde urma să locuim? am întrebat.

— La mama, o perioadă. Până găseam altceva.

Am rămas fără cuvinte.

— Adică eu să plec din apartamentul pentru care am muncit ani întregi, iar mama ta să se mute acolo?

— Nu ar fi fost pentru totdeauna.

— Dar de ce a anunțat asta în fața tuturor, fără să mă întrebe?

Andrei și-a coborât privirea.

— Mama a crezut că, dacă vorbește despre asta la nuntă, o să accepți mai ușor.

Am simțit cum mi se face frig.

Nu era vorba despre o glumă neinspirată. Voiau să mă pună într-o situație în care să-mi fie rușine să refuz.

În fața a două sute de invitați, trebuia să zâmbesc și să accept ca altcineva să hotărască ce se întâmplă cu locuința mea.

— Și tu ai fost de acord? l-am întrebat.

Andrei a tăcut.

Era suficient.

De ce trecusem apartamentul pe numele mamei

Mama s-a așezat lângă mine.

— Sofia, nu ți-am cerut să faci acel transfer pentru că nu aveam încredere în tine. Am vrut să te protejez până când vei înțelege singură ce se întâmplă.

Mi-a explicat că discutase cu avocatul familiei înainte de transfer. Actele fuseseră întocmite legal, iar eu primisem explicațiile necesare despre consecințele trecerii proprietății pe numele ei.

Nu era un simplu document care putea fi anulat printr-o vorbă. Mama devenise proprietara apartamentului.

— Și chiar vrei să-l vinzi? am întrebat.

— Nu fără să discutăm noi două. Am spus asta ca să opresc spectacolul pe care încercau să-l facă.

Am privit-o lung.

— Dar apartamentul este acum al tău.

— Da. Și vreau să stabilim împreună cu avocatul cum îl trecem înapoi pe numele tău, când vei fi pregătită. Cu toate actele și taxele necesare.

Mi-au dat lacrimile.

Cu trei luni înainte, mă supărasem pe ea pentru că îmi ceruse să fac ceva ce nu înțelegeam.

Acum aflam că încercase să mă ferească de o familie care se gândea la apartamentul meu mai mult decât la fericirea mea.

Nunta care nu a mai continuat la fel

Andrei s-a apropiat de mine.

— Sofia, te rog. Nu putem să lăsăm chestia asta să ne distrugă căsnicia.

M-am uitat la verigheta de pe deget.

Cu numai câteva ore înainte, o primisem cu lacrimi de bucurie.

— Andrei, tu ai început căsnicia noastră ascunzându-mi un plan care privea casa mea.

— N-am vrut să te rănesc.

— Dar ai vrut să mă pui în fața faptului împlinit.

El a încercat să mă ia în brațe. M-am retras.

— Am nevoie de timp să mă gândesc.

M-am întors în sala de petrecere alături de părinții mei.